În ultimele luni, echipa de Inovare TIC a programului EU4Digital și-a concentrat eforturile pe promovarea unui cadru legislativ comun în regiunea Parteneriatului estic, care să favorizeze inovarea TIC, bazată pe normele și cele mai bune practici ale UE.

Lucrând pentru atingerea acestui obiectiv, Programul EU4Digital a identificat decalaje majore între UE și Vecinătatea Estică și a elaborat recomandări de politici naționale și planuri de acțiune pentru implementarea acestora pentru fiecare țară parteneră în conformitate cu următoarele domenii de politici specifice selectate de fiecare țară:

• Gestionarea drepturilor de proprietate intelectuală pentru inovații digitale (Armenia)
• Noi forme de organizare pentru sprijinirea inovațiilor în domeniul TIC (Azerbaidjan)
• Accesul IMM-urilor din domeniul inovațiilor digitale la finanțare (Georgia, Ucraina)
• Ecosisteme de inovare în domeniul TIC pentru start-up-uri și scale-up-uri (Moldova)
• Digitalizarea industriei (transformarea digitală a IMM-urilor în sectoarele tradiționale) (Belarus)

Recomandările de politici și planurile de acțiune se bazează pe o analiză a practicilor UE în fiecare domeniu de politici respectiv.

Acest articol oferă o imagine de ansamblu asupra celor mai bune practici ale UE în domeniul formelor noi de organizare pentru sprijinirea inovațiilor în domeniul TIC, selectate ca domeniu prioritar de politici în Azerbaidjan, dar cu o rezonanță specială pentru întreaga regiune.

Ecosistemele pentru inovații digitale sunt cele formate din oameni, start-up-uri și companii, și diverse tipuri de organizații care interacționează ca un sistem pentru crearea și susținerea inovațiilor digitale. Scopul unui astfel de ecosistem este de a permite un nivel ridicat de productivitate de către companii inovatoare prin furnizarea anumitor servicii necesare. Noile forme de organizare sunt un pas logic în dezvoltarea acestor ecosisteme.

Politica pentru dezvoltarea ecosistemelor de inovare se bazează pe înțelegerea faptului că principalele surse de productivitate în ecosisteme sunt calitatea legăturilor (rețeaua), calitatea actorilor ecosistemului (competențe și abilități) și calitatea instituțiilor (calitatea reglementării și condiții cadru pentru inovații în țară). Dincolo de parcurile tehnologice clasice, incubatoarele de afaceri și birourile de transfer de tehnologie, există diferite alte forme de organizare care pot susține inovațiile digitale. În timp ce acestea sunt bine stabilite în UE, ele abia se înregistrează în țările din Vecinătatea Estică. Următoarele tipuri cheie de forme de organizare noi, care asigură o potrivire

mai bună pentru a furniza serviciile necesare în ecosistemul de inovare, operează în UE în sprijinul inovării TIC:

• Clustere de inovare
• Acceleratoare
• Centre de competență
• Centre de inovare digitală
• Proiecte bazate pe parteneriat public-privat (proiecte „federate” cu mai multe părți interesate).

Clustere de inovare

Conform politicii Comisiei Europene privind clusterele industriale, clusterele sunt forme de cooperare economică a întreprinderilor specializate – deseori IMM-uri – și a altor actori de sprijin asociați, inclusiv investitori, universități și centre de cercetare.

Clusterele de inovare sunt de obicei definite drept „grupuri de firme, actori economici afiliați și instituții care sunt situate una lângă alta și care au atins o scară suficientă pentru a dezvolta expertiză, servicii, resurse, furnizori și abilități specializate”.

Politicile moderne în materie de clustere urmăresc să creeze un ecosistem de afaceri favorabil pentru inovare și antreprenoriat, în care pot apărea noi câștigători și să sprijine dezvoltarea de noi lanțuri de valoare industriale și „industrii emergente”. Pentru a face acest lucru, politicile moderne în materie de clustere urmează o abordare sistemică care combină diferite politici, programe și instrumente – ce nu doar sprijină activitățile de rețea și înființează organizații cluster care gestionează rețelele și oferă servicii de sprijin IMM-urilor, dar dezvoltă strategiile de specializare inteligentă care sunt construite luând în considerare modelele sectoriale, geografice și politice.

Inițiativele de cluster sunt eforturi organizate pentru a sprijini competitivitatea unui cluster. Ele constau în acțiuni practice legate de capacitatea acestor clustere de a se auto-organiza și de a forma proactiv viitorul clusterului. De obicei, urmează o abordare de jos în sus, sunt implementate printr-un proces concurențial și sunt adesea gestionate de intermediari specializați în IMM-uri, cum ar fi organizațiile de cluster, care sunt persoane juridice ce susțin consolidarea colaborării, a rețelelor și a învățării în grupuri de inovare prin furnizarea de servicii specializate și personalizate de sprijinire a afacerilor pentru stimularea activităților de inovare, în special în IMM-uri.

Organizațiile de cluster joacă un rol crucial în a ajuta guvernul să identifice avantajele competitive și oportunitățile de inovare aferente unei anumite regiuni pentru a-și dezvolta strategia de specializare inteligentă, urmată de foile de parcurs comune și alinierea agendelor de investiții. Specializarea inteligentă a fost inclusă în politica de coeziune a UE pentru 2014-2020 ca „condiționalitate ex ante pentru sprijinul fondurilor structurale și de investiții europene”. Toate statele și regiunile membre ale UE au trebuit să dezvolte strategii naționale și regionale în domeniul cercetării și inovării pentru specializare inteligentă. Datorită puterii rețelelor în dezvoltarea clusterului, există multe proiecte și inițiative care leagă clusterele între ele. De

exemplu, platforma europeană de colaborare între clustere (ECCP) sau Observatorul european al clusterelor.

Normele UE privind ajutoarele de stat și sprijinirea clusterelor

După modificarea normelor UE privind ajutoarele de stat pentru măsurile de ajutor de către statele membre în sprijinul cercetării, dezvoltării și inovării din 2014, ajutoarele de stat pentru clustere sunt acum acoperite de Regulamentul general de exceptare pe categorii de ajutoare (GBER). Cadrul legal oferă o orientare clară statelor membre pentru elaborarea regulamentelor de finanțare pentru sprijinirea clusterelor. „Cadrul UE pentru ajutoarele de stat pentru cercetare, dezvoltare și inovare” definește clusterele de inovare drept „structuri sau grupuri organizate de părți independente (precum start-up-uri inovatoare, întreprinderi mici, mijlocii și mari, precum și organizații de cercetare și diseminare a cunoștințelor, organizații non-profit și alți actori economici asociați) proiectate să stimuleze activitatea inovatoare prin promovarea partajării facilităților și schimbului de cunoștințe și expertize și prin contribuția eficientă la transferul de cunoștințe, relaționare, diseminarea informațiilor și colaborarea între întreprinderi și alte organizații din cluster“. În temeiul noului cadru,ajutorul de stat pentru clusterele de inovarepoate fi acordat dacă „urmărește să abordeze eșecurile pieței legate de problemele de coordonare care împiedică dezvoltarea clusterelor sau limitează interacțiunile și fluxurile de cunoștințe din cadrul clusterelor și dintre acestea. Ajutorul de stat ar putea contribui la soluționarea acestei probleme, în primul rând prin sprijinirea investițiilor în infrastructuri deschise și partajate pentru clusterele de inovare, iar în al doilea rând, prin susținerea, timp de nu mai mult de 10 ani, a funcționării clusterelor pentru îmbunătățirea colaborării, a rețelelor și a învățării”.

Acceleratoare

Acceleratoarele sunt „programe de durată determinată, bazate pe cohorte, care includ investiții în capital incipient, conexiuni, vânzări, mentorat, componente educaționale și culminează cu un eveniment public sau o zi demonstrativă pentru a accelera creșterea.” (Susan Cohen, „Ce fac acceleratoarele? Informații de la incubatoare și îngeri „)

Accelerator digital

Un exemplu de accelerator digital este Acceleratorul Digital EIT, care ajută scale-up-urile în tranzitul „de la antrepriză la un jucător dominant în industrie” pentru a construi o nouă generație de jucători europeni în industrie.

Acceleratorul Digital EIT ajută companiile cu:

• Sfaturi practice pentru a defini strategia de ieșire pe piață
• Țintirea și segmentarea clienților
• Prezentări la evenimente internaționale
• Descoperirea de indicii și realizarea de oferte
• Cunoștințe internaționale privind accesul la piață și

• asistență pentru „aterizarea moale”
• Îndrumări cu privire la strângerea de fonduri, pregătirea și conexiunile investitorilor

Ansamblu acceleratorAnsamblul accelerator este o rețea condusă de industrie creată de

Comisia Europeană care conectează acceleratoarele, antreprenorii și factorii de decizie politică pentru a sprijini start-up-urile web din toată Europa. Organizația promovează antreprenoriatul web prin operarea unei comunități online pentru a împărtăși cunoștințe și bune practici, colectarea de cercetări și dovezi cu privire la start-up-urile web și organizarea de evenimente și ateliere de lucru.

Acceleratorul Pilot al Consiliului European pentru Inovare (EIC)

Proiectul pilot îmbunătățit al Consiliului European pentru Inovare (Proiectul pilot EIC îmbunătățit) încurajează companiile comerciale să își prezinte cele mai inovatoare idei cu o dimensiune UE pentru care nu pot găsi finanțare pe piață din cauza caracterului lor de risc ridicat.  Astfel de start-up-uri și IMM-uri cu sediul într-un stat membru sau într-o țară asociată Orizont 2020 (inclusiv Armenia, Georgia, Moldova și Ucraina) pot primi finanțare și sprijin din partea UE pentru proiecte inovatoare revoluționare cu potențial de creare a pieței.

Acceleratorul Pilot al EIC oferă întreprinderilor mici și mijlocii următoarea asistență:

• Granturi de inovare pentru afaceri
• Capital propriu de până la 15 milioane EUR per companie
• Business coaching gratuit

Normele UE privind ajutoarele de stat și sprijinirea clusterelor

Acceleratoarele pot face obiectul unei reglementări în conformitate cu „Cadrul UE pentru ajutoarele de stat pentru cercetare, dezvoltare și inovare”, atât timp cât prestează „servicii de sprijinire a inovării” sau „servicii de consultanță în domeniul inovării”.

Centre de competență

Nu există o definiție comună pentru centrele de competență (centre de excelență). Ele pot fi „depozite de cunoștințe și bazine de resurse pentru mai multe domenii de afaceri” singulare, care acționează în cadrul unei entități și pot acționa ca „asociații bazate pe cooperarea inovatoare între autoritățile publice, instituțiile de cercetare și dezvoltare și întreprinderile” sau ca „un consorțiu format din mai multe grupuri de cercetare recunoscute la nivel internațional în domeniul lor de cercetare”.

Normele UE privind ajutoarele de stat și sprijinirea clusterelor

Centrele de competență pot fi supuse reglementărilor în conformitate cu „Cadrul UE pentru ajutoarele de stat pentru cercetare, dezvoltare și inovare”, atât timp cât prestează „servicii de sprijinire a inovării” sau „servicii de consultanță în domeniul inovării”. Execută proiecte de inovare și pot servi drept bază pentru dezvoltarea altor forme de organizare în sprijinul inovației, adică centre de inovare digitală.

Centre de inovare digitală

Centrele de inovare digitală sunt ghișee unice care ajută companiile să devină mai competitive în procesele lor de afaceri / producție și în produsele sau serviciile care folosesc tehnologii digitale. Acestea oferă acces la cele mai noi cunoștințe, expertiză și tehnologie pentru a-și susține clienții cu pilotarea și testarea inovațiilor digitale. Centrele de inovare digitală (DIH) oferă, de asemenea, sprijin pentru afaceri

și de finanțare pentru a implementa aceste inovații, dacă este necesar. Un DIH este o cooperare regională cu mai mulți parteneri, care include organizații precum organizații de cercetare și tehnologie (RTO), universități, asociații industriale, camere de comerț, incubatoare / acceleratoare, agenții de dezvoltare și guverne.

Ambiția Comisiei Europene este ca toate companiile să aibă un DIH în regiunea lor, prin intermediul căruia să poată avea acces la competențe pentru a-și digitaliza organizațiile și activitățile. În plus, prestarea de servicii de către centrele existente poate fi consolidată prin crearea unei rețele pan-europene de DIH-uri.

Centrele de inovare ale Institutului European de Inovare și Tehnologie (EIT)

Rețeaua EIT de centre de inovare EIT extrem de dinamice a fost dezvoltată pentru a permite colaborarea națională și transfrontalieră a UE și pentru a oferi beneficii ecosistemelor regionale, facilităților partenerilor, fabricilor și sălilor de clasă pentru programe și proiecte comune.

Centrele de inovare se concentrează pe dezvoltarea de produse, servicii și instruire inovatoare într-un domeniu specific, întreprinzând acțiuni țintite pentru a ajuta la depășirea provocărilor cheie în acest domeniu.

Funcțiile cheie ale tuturor centrelor de inovare:

• Conectivitate: oferă un spațiu fizic pentru interacțiune în cadrul ecosistemului local;
• Managementul cunoștințelor: funcționează ca puncte de schimb de cunoștințe;
• Managementul activității: acționează ca centru pentru multe activități.

Platforma comunității online DIHNET.EU pentru centrele de inovare digitală

Proiectul DIHNET.EU permite coordonarea inițiativelor europene, naționale și regionale care sprijină direct transformarea digitală și centrele de inovare digitală. Proiectul își propune să creeze o rețea durabilă de rețele paneuropene, cu accent pe DIH-urile regionale prin dezvoltarea unui set de instrumente și prin stimularea colaborării diverselor rețele DIH, DIH-uri și a altor părți interesate cheie ale DIH din Europa. Comunitatea DIHNET.EU a dezvoltat o platformă comunitară online pentru DIH-uri și permite DIH-urilor să se întâlnească, să facă schimb de experiență, să discute și să identifice care dintre expertizele lor lipsă pot fi găsite în alte DIH-uri din UE.

Catalogul centrelor de inovare digitală

Catalogul centrelor de inovare digitală reprezintă „paginile galbene” ale centrelor de inovare digitală. Informațiile furnizate despre fiecare intrare se bazează pe auto-declarare. În prezent, toate intrările din catalog sunt verificate atâta timp cât respectă un set de criterii.

Proiecte bazate pe parteneriat public-privat (proiecte „federate” cu mai multe părți interesate)Strategia privind digitalizarea industriei subliniază că, pentru a pune în funcțiune tehnologiile cheie, este necesară consolidarea eforturilor mai multor părți interesate din cadrul proiectelor federate, iar aceste proiecte trebuie să fie operate prin mecanismul parteneriatelor public-private. În acest scop, UE a înființat parteneriate public-private (PPP) și o întreprindere comună în tehnologii digitale cheie

, cum ar fi 5G, megadate, calcul de înaltă performanță, securitate cibernetică, fotonică, robotică, componente și sisteme electronice. Un mecanism al parteneriatelor public-private oferă o structură legală pentru a aduna resurse financiare, umane și de infrastructură și pentru a aduna masa critică și scara de cercetare și inovare necesare pentru a aborda provocările critice ale societății și obiectivele majore ale politicii UE.

Regulament

Pentru a încuraja cercetarea și inovarea, Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE) include două articole care au fost utilizate ca bază legală pentru a stabili parteneriate public-private și public-publice în domeniul cercetării și inovării.

• Articolul 187 TFUE se referă la parteneriate public-private, care implică, de regulă, UE, asociații industriale și alți parteneri. Aceste parteneriate sunt gestionate de persoane juridice numite întreprinderi comune care sunt responsabile pentru implementarea agendei de cercetare în zona pe care o acoperă.
• Articolul 185 TFUE acoperă parteneriatele public-public, cu participarea UE la programele de cercetare și dezvoltare întreprinse de mai multe țări ale UE.

Toate setările PPP se califică – în măsura în care se încadrează în Tratatul CE – drept contracte sau concesii publice. Există două tipuri principale de parteneriate public-private, în conformitate cu Parteneriatele public-private și Legea comunitară privind achizițiile publice și concesiuni:

• Parteneriate public-private instituționalizate deținute în comun atât de un partener public, cât și de un partener privat pentru a presta servicii publice.
• Atribuirea concesiunilor – parteneriate contractuale public-private – bazate pe un acord contractual între Comisie și partenerii din industrie.

Pașii următori

Raportul complet elaborat de echipa de Inovare TIC a programului EU4Digital privind cele mai bune practici ale UE în domeniul noilor forme de organizare pentru sprijinirea inovațiilor în domeniul TIC a fost utilizat pentru a dezvolta cadrul de analiză a decalajelor pentru Azerbaidjan; în baza analizei decalajului, echipa EU4Digital de inovare în domeniul TIC a elaborat recomandări de politici și un plan de acțiune pentru implementarea politicii pentru Azerbaidjan, care au fost aliniate cu omologii naționali. Planul de acțiune identifică șase recomandări cheie cu pași de acțiune și considerente concrete pentru implementare sau intervenție. Planul de acțiune poate fi utilizat ca bază pentru activități ulterioare și posibile proiecte independente comune care implică părți interesate naționale. Activitățile suplimentare ale programului EU4Digital (instruire, vizite de studiu, evenimente de networking, activități de promovare etc.) vor sprijini părțile interesate în activitățile lor ulterioare de depășire a decalajelor.

Adoptarea celor mai bune practici ale UE în acest mod va contribui la stimularea dezvoltării unui ecosistem de inovare în domeniul TIC matur și a unui ecosistem pentru start-up-uri cu organizații de sprijin care funcționează bine în țările Parteneriatului estic.

În cele din urmă, un cadru legislativ comun va permite Azerbaidjanului să beneficieze de piața unică digitală a UE și să schimbe și să dezvolte noi idei inovatoare cu omologi din statele membre ale UE.